Pupilele ti se dilata, sangele iti clocoteste in vene, respiratia isi pierde ritmicitatea, iar tu te simti de parca ai fi vrajit.
Nu poti decat sa stai sa o pivesti, sa ii adulmeci parfumul dulceag si sa ii admiri unduielile ascunse sub acea rochie ce te intarata.
Tot ce iti doresti in acest moment e sa o poti atinge, sa poti sa o domini, iar mai apoi, sa te lasi dominat.
Ea, asemnea vulpii sirete, iti joaca jocul murdar. Iti arunca priviri pline de pasiune atunci cand stie sigur ca o vei putea vedea. Iti zambeste pe ascuns. Te atrage iar apoi te arunca inapoi sub vraja razand.
Iti dai seama din zambetu-i siret ca jocul acesta de-a dominatul e de partea ei si te cuprind instinctele animalice care te fac sa vrei sa iti dovedesti puterea in fata ei. Din priviri o chemi spre tine. Curiozitatea ei sporeste si se apropie incet, onduland-si trupul in asa maniera incat simti ca te cuprinde nebunia.
Privindu-te in ochi, lasa sa alunece incet pe masa un servetel… si iti intoarce spatele. Inca o data te-a dezarmat.
“Dezbraca-ma de tot ce insemn eu, cunoaste-ma, creaza!”
Uluit te îndrepti în directia ei.
Vorbesc doar din priviri; cuvintele sunt de prisos. Se ridica, o prinde de brat si se pierd în noapte.
De dimineata, pe marginea patului, gaseste servetelul impregnat cu parfumul creatiei noptii ce tocmai se prefacuse in zi. Ca o declaratie a magiei infapuite sub imperiul lunii, el ii scrisese:
“Te sarut, frumoasa-mi muza. Te sarut…”
