miercuri, 21 noiembrie 2012

Dupa 9960 de ore...

Privind in trecut, pare o eternitate...si totusi timpul e atat de scurt.

Te-am cunoscut dintr-o greseala...si m-am indragostit lulea.
Imi gasisem picatura...si nu te puteam lasa.
Am inceput sa te cunosc...si imi placea!
Sute de zile, mii de ore au creat ceva,
Mai puternic decat mintea mea poate imagina.

Au trecut ploi si curcubee, si iata-ne acum aceeasi doi copii pierduti intr-o lume doar de noi cunoscuta.
Dar ceva s-a intamplat, o nesiguranta s-a instalat.

Stiu ca e greu, dar sunt aici!
Si voi mai fi...
Te rog!
Nu te indoii...