In anii petrecuti in liceu am avut ocazia sa dau peste un om frumos.
Sunt rare cazurile cand fuzionezi cu o persoana asa instantaneu.
Se afirmase inca din primele momente cu o dezinvoltura necaracteristica mie. Stia cum sa umple o camera cu zambetul si atitudinea ei.
Am vrut sa cunosc acea creatura si am reusit dar sincer nu imi aduc aminte cum. A fost fuziune, v-am spus eu!
Inainte de a fi o ludica, o intortochiata, o lady....imi este prietena.
Ea isi umple zilele gasind fericirea pura, nu ca noi ceilalti care cautam cum sa o intretinem. Ochii ei sunt vii si nelinistiti. Ideile ii sunt ca argintul pur, lichide si neastamparate, gata oricand sa te umple cu fluiditatea lor
Peste tristete adauga mereu un hohot de ras.
Ce imi place cel mai mult la ea...? Ca nu ii este frica sa prinda bercecul de coarne.
Ma desprind cu greu din acasta intalnire, poate mult prea scurta. Voi duce dorul aromei de cafea la ibric, a fumului de tigara din balcon, nebuniei. Voi duce dorul lacrimilor, zambetelor, certurilor, palmelor, intalnirilor, povestilor...dar voi sti mereu ca undeva acolo pe o mare, un ocean sigur o voi gasi din nou.
Cu cocktailul in mana, cu ocelarii pe ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu